Acum am să te condamn:

…Şi ca o îmbolnăvire efemeră am să despic din tine furia pe care, de fapt, o meriţi…

…Durerile neutre, părăsind înserările, caută o ovaţie răguşită, completând rănile măiestre; Salutăm oferta morţii neverosimile.

Înscenările capitale încununează sărbătorile cărnii; numai singurătatea pune peceţi damnate. Norocul sângelui suspină găsindu-şi destrămarea dureroasă, care neagă o singură nemernicie, îmbolnăvind crucile disipate subtil. Obositele caravane descântă marmura părăsită.

Frunzele pedepsite noi le urmăm uluiţi, dar, odată intraţi în templu, zeii şicanaţi vor accepta lepădăturile Soarelui părăsit.