Liberi, degajaţi de legile greoaie ale societăţii noastre noi suntem nebunii de pretutindeni. Acel fluid care ne cheamă pe unii către ceilalţi este, dincolo de sânge, o sevă rebelă care ne umple vinele, ca un catalizator inefabil…

Dar de-ar fi să fie aşa cum ne place nouă, noţiunea de conflict s-ar disipa şi n-am mai şti cui ne închinăm. Nu se poate fără rău! Rău de care ne putem dezbăra, dar care ne este, totuşi, necesar. Pentru că răul este o pledoarie. O explicaţie a acţiunilor care au curs pozitiv. O cauză care stabileşte, reglează şi dă sens statutului de efect al binelui.