În definitiv ar fi ciudat ca eu, iubitor de science-fiction, să am de obiectat la adresa noului. Mă refer la pespectiva ca ceea ce noi cunoaştem sub numele de Atlantykron să fie relocat, am aflat, în localitatea Chilia Veche.
Există asemănări între cele două localităţi. Ambele sunt riverane Mamei Dunări. Ambele sunt populate de naţionalitatea lipoveană, adică de regii – mai mult sau mai puţin – încoronaţi ai Dunării. Ambele au vestigii antice: Capidava romană şi Achillea greacă. Spre deosebire de Capidava, însă, Chilia Veche nu a căzut în uitare. Dimpotrivă, a fost chiar disputată. Turcii au numit-o Eskil-Kaleh.
Faţă de Capidava Chilia Veche oferă un plus: o distanţă mai mică până la Marea Neagră. Personal nu am fost niciodată în acest loc. N-am nici cea mai mică idee despre cum arată oraşul. Dar dacă este adevărat că se cochetează cu varianta Chilia Veche, sunt convins că există un loc de campare. După douăzeci de ani de muncă istovitoare (din care câţiva ani i-am gustat şi eu, gustul este plăcut, să ştiţi), de ce n-ar fi timpul unei munci de organizare ceva mai elaborate. Părerea mea este că la Chilia mijloacele sunt mult mai la îndemână.
Problema transportului cred eu ca este, iar, rezolvată. Deci! Chilia Veche îmi pare „ok”.
Va fi frumos, însă, Atlantykronienii, să nu uităm niciodată să ne plătim tributul de gânduri pe care îl datorăm Insulei pe care am crescut. Astfel, amintirea este unitatea de măsură oficială a Atlantykronului. Să ne amintim, aşadar, de pietrişul din amontele Insulei. Cândva a stat în picioare o construcţie a domnului profesor Aurel Cărăşel. Puţin mai spre malul dobrogean avem fieful radio-amatorilor. Graţie lor pe insulă am auzit vocea celor de pe ISS. Despre poiană se pot scrie romane. La începuturi a fost neglijată. Chiar era locul în care nu se întâmpla nimic. Doar creştea iarba... Dar dacă activitatea a căpătat amploare, şi-a schimbat titulatura din tabără de creaţie în academie de vară, era firesc, pentru suma activităţilor planificate sa se găsească un loc. Şi din nou Insula a fost generoasă! Şi-am numit locul “Amfiteatru”. Vor fi mulţi care nu pot uita zona malului înalt, locul de pescuit. Plaja, locul în care s-a desfăşurat ani de-a rândul concursul “Regii nisipurilor”. Locul, deasemenea, în care ne-am încins trupurile la soare.
Va urma…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu