Am avut şansa să-l cunosc îndeaproape. L-am întâlnit de câteva ori, la Casa armatei, sau pe insula Atlantykron, la conSFătuirile de prin întreaga ţară...
La dezbaterile conduse de domnia sa se întâmpla frecvent să apară câte o persoană care să pună întrebări mai mult sau mai puţin care nu făceau obiectul discuţiilor de pană atunci. Cu o rară abilitate domnul Ion Hobana reuşea să întoarcă la turmă acea persoană... "rătăcită". Un om simplu la care lipsea acea distanţă dintre omul obişnuit şi omul de condiţie spirituală.
Am să-l citez pe domnul profesor Aurel Cărăsel, care imi spunea, referitor la dispariţia maestrului Ion Hobana:
"Cred că, dacă este să îmi pară cu adevărat rău de ceva, este faptul că nu reuşim să înţelegem valoarea unor oameni decât după ce aceştia nu mai sunt printre noi. Nu am altceva de spus acum decât STELE STRĂLUCITOARE LA PUPĂ."
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu