Am încercat să-mi imaginez un loc în care cuvintele „reper”, „percepţie” şi „comparaţie” să-şi piardă valenţele. Nu este nevoie de nici un fel de decor, de nici o impresiune cromatică. Nu ştiu. Probabil că va rezulta sorgintea definiţiei. Un loc „în alb”. Alb complet. Nu am „sus”, nu am „jos”; deşi pot păşi, îmi pot pipăi picioarele, mă pot mişca. O cameră albă în care colţurile şi muchiile nu se văd.