În perioada care a trecut am asistat la cel mai patrunzător raport militar. L-am văzut pe domnul Colonel Gheorghe Moga, în poziţia de drepţi, dând raportul final Generalului Suprem, Cel care porunceşte întregii suflări de pe Pământ.
Stătea într-o poziţie de drepţi impecabilă, salutând cu mâna la inimă, cu capul sus, iar pe chipul lui nu tresărea niciun muşchi. Figura lui nu arăta niciun fel de teamă. Generalul în faţa căruia stătea nu avea niciun reproş la adresa Colonelului. Avea misiunea îndeplinită cu succes, şi doar un aspect lipsea. Mai era o persoana pe lumea asta faţă de care Colonelul nu-şi încheiase misiunea. Dar Generalul ştia ca această neîmplinire nu ţinuse de Colonelul Gheorghe Moga.
Apoi el s-a aliniat şi, fără a mai privi înapoi, cu toată demnitatea existentă, a purces la drumul etern pe care acum îl va parcurge cu pas voios de infanterist. Eu am rămas doar să privesc în urma lui, într-un onor mut şi neputincios.
Rămas bun, Tăticule!